“haide, Joaca, fa-ma viu”

martie e la inceput si curajul jocului pe-afara ne face neastamparati

copilasii fratelui meu si ai sotiei lui ma cheama la desenat pe asfalt, la atinsa si sa jucam un “forbal” (asa i se spunea in copilaria mea)

aproape de groapa de nisip, ne impiedicam de o jucarioara care ar incapea in palma unui copilut caruia abia de ii dau maselutele alea taioase, de lapte

asteptarea a facut discretul obiect – pufos de tarana, l-a inzorzonat cu faramituri de iarba uscata, dar nu l-a decolorat, nu i-a sters contururile si nici nu i-a zgariat trupusorul flexibil si reciclabil; ba chiar ii mai tiuie corect si fluierasul de pe pantecul rotofei, ca rotofei ii sade bine unui purcelus respectat

pentru ca, insotindu-mi copilutii la re-vizionari fara numar, inca stiu “Toy Story” pe de rost, cadru cu cadru si replica cu replica, nu pot sa nu citesc gandurile jucarioarei atente, care-i toata numai ochi si urechi si pe faza pentru vreo oportunitate de complicitate la vreo nazbatie

observ ca si-a calculat strategic rostogolirea – nu se putea pozitie mai la vedere si mai in calea nazdravanilor! – si ca invoca Ploaia si pe Zana Joaca:

“Haide, Ploaie, fa-ma curat, nou si chipes ca pe vremea ganguritului lor, iar tu, Joaca, suie-ma in palmele lor si fa-ma viu si guraliv pana dupa inserat! Stiu ca pisicilor le sunt pe plac, dar rostul meu e in harjoana cu copilasii astia dragi la a caror crestere stau martor cuminte si rabdator.”

da’ si ce ochi mari are!

da’ si ce de diminutive mai antreneaza povestile despre copilarie!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s