“de trai bun”

“doar de trai bun, mama! doar de asta va e!”

bunica se infuria rar si-atunci devenea apriga, cu sticlele groase ale ochelarilor aburite

si ne barata

adica ne dojenea

il folosea des pe “a barata”

abia dupa 30 de ani, am aflat ca-i un frantuzism vechi si ca, la origine, se referea la procesul de obtinere a untului

baratter : battre la crème du lait pour la transformer en beurre

pentru ca asta facea cu noi: voia sa scoata din crema gustoasa din care “ne lasase Dumnezeu pe Pamant”, cum tot ea zicea, untul cel mai bun

si nici macar nu-i ziceam, in adresare, ea si tu, si nici dansa, dumneavoastra ori dumneata

doar matale, care-i tare dulce in Dobrogea, si, doar in saga, bre

cand ne aducea aminte cum se cade a vorbi cu cei mai inalti decat noi, vocea i se asprea si obrajorii rotunzi, frumosi si albi, i se inrozeau:

“ce-i aia tu, mama! tu, tata!? ca eu asa n-am pomenit! ca taticu’, dragutu’, n-ar fi zis nimic, dar de la uitatura lui m-as fi ridicat si-asa m-as fi ascuns in gradina pana se culcau toti, ca eu curaj sa-i ies in cale sa ma mai priveasca o data asa nu mai aveam”

locuia in casa parintilor mei

ne-a crescut

pe mine si pe frate-meu

de asta simtea ca-i datoria ei ce iese din noi

si voia sa ne fie limpede si fara gres in viata

“copiii mei“, ne chema

“voi sunteti copiii mei“, mi-a spus si in ultima ei zi cu ochii deschisi

bunica mea era inteleapta si curata

apa de izvor era bunicuta mea

crescand cu ea, eu am priceput ca pe lume oamenii vin blegi si nestiutori si ca trec anii peste ei ca sa poata invata de una, de alta; si numai asa se curata de iluzii, de cai verzi pe pereti, de furii si de nastrusnicii si devin toti intelepti si buni cum ne era ea noua

toti, ape de izvor

hmmm

dar

in fapta

de cele mai multe ori

ba

nu ne iese tuturor inteleptirea si lumina prin piele si prin gesturi

de cei mai multi dintre noi se alege numa’ praful ala fara folos

si

la urma

lasam cenusa si praful in urma

si mai stam o data cu sufletele la rand, scolareste, ca sa mai iesim o data pe lume si poate s-o prinde ceva

pur si simplu

de noi

de data asta

ori de urmatoarea

de-aia vreau eu sa fiu copac cand mi s-o mai intampla sa ma intorc; cred ca asa o sa pricep mai cu mirare armonia

*

anul asta, in zilele proaspete de inceput de primavara romaneasca, am fost in Ro

ghiocei deschisi cu curaj in curtile blocurilor; pamantul care ii inconjoara le era cel mai adesea batatorit si acoperit de scuipati,  de mucuri de tigara si de ce i-a mai scapat omului in trecerea lui pe acolo

observ ca romanii, destui, merg la cumparaturi in tinuta de teatru; adica isi iau tot sufletul cu ei, ca sa aiba acces la inaccesibil si ca sa lase la usa de la intrare asfaltul zoios si hartiile care le cad din mana

in saptamanile astea doua, ii vad la orice ora inghesuiti in hyper/super/marketuri si in malluri luxuriante in produse si in domnite impecabile care vand bunastarea, adica traiul al bun

pentru mama, gasesc o tigaie cum am si eu acasa si care mi-e de folos; cu stupoare, aflu ca pretul nu-i o greseala; chiar costa de trei ori mai mult decat a mea, chiar daca-i de acelasi fel, dar tare mititica; mamei ii e de ajuns una mica; nu-i trebuie sa gateasca pentru o armata; la casa, ma mir, ma razgandesc scurt, nu comentez, dar multumesc facand pasul de retragere; angajata-adolescenta careia m-am adresat nu pare sa se sfiasca sa continue un dialog necerut: “lasati, doamna, ca se vand ca painea calda; nu-i nici o problema! ca astea sunt din Franta si lumea le cere!”

traiul al bun vine in tigaie, in sticlutele de parfum, in tot felul de mofturi si in zambetele dresate ale vanzatorilor care arata de parca ar fi castigat concursuri de frumusete si acum ne prezinta moda si tunsorile de la Paris si de la Florenta; chiar si farmacistele din mall raspund rigorii

o viata de ambalaj lucios, care ameteste si fura ochiul cu promisiunea traiului al bun

mama e perseverenta cu telecomanda si  nu ma lasa sa nu aflu ca televizorul e instrument de adormit mintea, pentru ca a devenit un cabaret sclipicios cu sali pline cu oameni joviali si ferchesi ca de nunta

circul tine cate 24  de ore din cele 24 si a surghiunit bunul simt, opinia liber exprimata, dar si limba romana ingrijita ori macar coerenta in manualele vechi pe care nu le mai citeste nimeni

*

facand temele cu nepotelul meu de clasa a treia, nu am cum sa nu ma infurii ca nici macar la inceputul inceputurilor copilul nu-i ferit de agramaticale; cel putin doua – trei pe pagina; el deja le recunoaste si le scuza cu condescendenta

ii spun unui cunoscut ca m-am infuriat facand teme cu copilul; nu are rabdare sa ii explic de ce si ma mustra ca mi-as fi pierdut tactul cu copiii, tocmai eu, care sunt instruita si am si diploma sa imi tin cumpatul in jurul lor; ii explic ca, dimpotriva, enervarea mi-a fost generata de manualele si de caietele de exercitii ale scolarului

el, cunoscutul, e roman mandru si il tulbura sa isi aduca aminte ca asa stau lucrurile si ca nu-s exagerari, asa ca nu mai las discutia sa mocneasca; arunc o cana de apa rece peste ea si, cu o gluma, intram in ceva la care ne pricepem cu totii: vremea frumoasa de afara; si asta il indeamna sa ma ademeneasca sa ma intorc in Ro pentru conditiile meteorologice

ca sa ma joc si eu cu limba romana, ii zic:

nu inca; doar cand s-or imblanzi vremurile, in vreo doua generatii, cand pamantul Ro s-o intoarce, in sate si orase, la munte, la deal si la campie, la plamadirea de mai multi oameni intelepti, curati si clari la minte

*

bunicuta noastra cu intelepciune luminoasa s-a retras de 22 de ani sa isi linisteasca trupul

si inca ne barateaza, cu sufletul, cand suntem ametiti de alegeri nepotrivite si numai asa ni le indreptam

de-ar fi ramas si acum cu noi, primavara asta i-ar fi fost a 109-a

izvor proaspat

din povestile vechi, ea-i fata mosneagului natang, pentru ca doar ea se oprea fara preget sa tamaduiasca tot ce ii iesea in cale