another one of me

cand era micut, tare micut, Petru imi vorbea – cu putinele lui cuvinte – despre Petru’s world

si-apoi, cu din ce in ce mai multe cuvinte, tot despre Petru’s world

si despre multe altele

lumea lui era cu oameni la fel; nu repetitivi, nu plicticosi, ci deopotriva si in stare de dialog armonios, de colaborare, de simbioza, de creativitate, de efort care construieste ceva ce place cu adevarat si aduce bucurie acelei comunitati de Petru

si zilnic aveam informatii despre ce se intampla acolo, despre ce planuiau si despre ce reusisera sa construiasca

il incanta incursiunea acolo

il bucurau reusitele

il uimeau dialogurile in care toata lumea pricepea perfect pe toata lumea, in care fiecare invata de la ceilalti

“You know? imi zicea Petru. Today, another Petru showed me how to do this. Isn’t this fantastic? I love it!”

am numit asta una din revelatiile lui Petru

*

“And he was another one of me!”

Asta l-am auzit pe Neil Gaiman, scriitorul, spunand despre Terry Pratchett, scriitorul, intr-un interviu mai vechi pe care eu l-am ascultat abia in vara asta.

Neil Gaiman is one of me. L-am descoperit acum vreo 4 ani. De pilda, ceea ce scrie, ceea ce spune (nota: de fapt, ceea ce simte si ceea ce gandeste despre ceea ce simte) sunt – cuvant cu cuvant – spusele mele si cuvintele mele. Stupefianta regasire! Si nu o vreau lipsa de modestie, ca nu-i despre calitatile mele scriitoricesti. Sa adaug ca imi place proza lui scurta, romanul “Stardust”, scurtul lui roman autobiografic, dar si conferintele lui. Imi place cand isi citeste scrierile s.a. Tare bine imi gasesc locul in el. Dar despre Neil voi scrie un articol anume, numai despre el.

Another one of me are many, dear ones. Si Petru. Si cateva prietene. Si cativa prieteni. Cativa scriitori. Cativa artisti. Cativa necunoscuti. Si Mon Amour. Si alti nenumarati – stiuti si nestiuti.

In preajma lor, in comunicarea cu ei, aerul devine stralucilor si mi-e mine insami intr-un fel exuberant si revelator, roditor si vibrand.

*

Petru mi-a marturisit intr-o zi – o zi tare buna! –  ca in Petru’s world au intrat si altii and it is still okay.

Adica nu-i musai sa fim toti asemeni si deopotriva sa putem convietui, sa ne putem iubi, sa fim in stare sa ne pricepem, macar cat de cat si chiar profund, chiar pentru indelung si chiar si pentru totdeauna.

Si chiar si cand suntem cu cei asemanatori noua nu intotdeauna privim la fel, nu marturisim la fel, nu exprimam la fel. Doar pe aceeasi vibratie, doar pe lungimea aceleiasi unde.

*

In 2009, am calatorit cu ai mei in Italia. O calatorie binecuvantata. Insorita. Aromata. Plina. Fericita. Inteleptitoare. Uimitoare. S.a.m.d. Nu se poate altfel. Invariabil, plecam de acasa cu gandul asta. Sa fim uimiti, inteleptiti, insoriti s.a.m.d.

La scurta vreme de la intoarcere, am citit din notele de calatorie ale lui Alexandru Paleologu, another one of me. Cele despre sederea lui in Italia erau, cuvant cu cuvant, ale mele. Aproape ca nu le-am dat crezare ochilor. Atat de mare uluirea. Cum de am simtit la fel pe aceleasi strazi si despre aceleasi gusturi? Cu atat mai mult cu cat amandoi am simtit altfel decat valul, pentru ca opinia mea este, hai sa-i zic cumsecade, atipica.

Mai ramane de spus ca eu si Gabriel nu impartaseam aceleasi impresii despre drumurile italiene. Impresii fumoase, dar nu similare. And he is one of me, for sure.

*

sometimes, even I get to be one of me

another one

the other one

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s