Oreille Coupée, felina libera. Dor

Pe frigul asta, n-are cum sa nu ma apuce dorul.

*

Imi ard obrajii de nedumerirea ca rasfoim repejor, fara sa le citim bine (da’ bine de tot!), intamplarile noastre (mai toate) pentru ca le consideram vesnic la indemana.

Pai astea sunt pagini din care ne intreaba la extemporalul ala esential! Si din testele astea toate se face si nota finala. Nu-i gluma, omule!

*

Mi-e dor de Oreille Coupée.

dscn0530

Cateva cuvinte-cheie? Felina libera, care a ales sa ne vina aproape. A doua generatie si a treia, imblanzite.  (Adica se lasa atinse, alintate, ingrijite. Imi amintesc ca avea o rana la gat. Cam jumatate de an inainte sa se retraga. I-am dat remediile in mancare, dar nu am putut face mai mult pentru ea. In cateva saptamani, deasupra ranii a inceput sa creasca pufuletul bland al vindecarii. Si ne-am bucurat. Ne linisteam sa o vedem urcand pe balcon, sa ne ceara, hotarata, partea ei. Simbria. Pe pisiceste, ne zicea: “v-am scapat de soareci si de alti rozatori; de aceea vreau lapte proaspat, iaurt si smantana! mi se cuvin.” Ne prefaceam intimidati. In fapt, doar induiosati. Fara preget, plateam pretul.)

*

Ma intristez de neputinta pentru disparitia ei, dar ea asa a vrut. Neatinsa. Sa vina si sa plece doar cu voia ei.

Asa cum a disparut si Baby (careia eu ii ziceam, pe romaneste, Mitza, pentru ca era tacuta si de-asta imi amintea de vecina matusii mele, pe care o auzeam putin, ca doar tanti Mioara era cu intrebarile si cu raspunsurile, dar o vedeam numai, peste gard – doar basmaua decolorata si pielea chipului – de paine rumenita de munca si adancita in ridurile stradaniei zilnice).

DSCN0533.JPG

Am apucat sa cresc si eu in mintea mea intelepciuni  despre lumea pisiceasca numai pentru ca, pe la inceputul verii lui 2015, Oreille Coupée, cea de neatins, ne-a ales pe mine si pe ai mei.

La cateva luni, in decembrie, o povesteam cam asa:

Ursulet timid 
De fapt, ursuleaţă

Prudenta, atenta, politicoasa si nesimandicoasa.

Se lasa atinsa doar in gand ori incercuita. Atunci, de i se intampla, nici macar nu respira. Doar cauta, cu creierasii vâjâind, o solutie de scapare.

Plateste orice pret pentru libertatea ei.

Ii place laptele cald si smantana, pe care isi face curaj sa le revendice daca le facem uitate din meniu.

Blanita ii e din ce in ce mai lunga, in pregatirea trupusorului pentru iarna. Nu credem sa aiba mai mult de 10 luni.

Dintre atatia oameni cumsecade de pe ulita noastra, ne-a adoptat pe noi. Cumsecade alegere, zicem noi.

E o minune ciufulita, o pisicuta mai degraba rostogolitoare decat delicata si cocheta.

 

DSCN0525.JPG

Am crescut la bloc. Ai mei, oameni de la tara, nu voiau pisica in casa. Si nici catel. Ca – ziceau – sa stea in curte, in batatura animalelor, la grajd … si tot asa.

Asa ca nu indrazneam sa schimb traditia si sa cer pisoi mustaciosi ori catelusi cu boticuri umede care sa locuiasca cu noi, la etajul opt. Si nici nu ravneam la asta.

Simteam, ca si acum, ca animalele au nevoie de spatiu, de libertate, de zbenguiala, de aer, de nedomesticeala. In asta cred cu tarie. Si de aceea le dau dreptate bunicilor si cred ca traiul la tara prieste viului. Si chiar si oamenilor, chiar si celor care se dau mari si cred ca au evoluat spre altceva.

La mai bine de un an de la mutarea la tara, in ciuda catelandrilor nostri zgomotosi si artagosi, care reusisera sa o izgoneasca pe Vanda, felina batrana care locuise vreo opt ani lungi in grajdul casei cumparate de noi, uite cine a poposit si, mai apoi, a insistat sa ceara, cotidian, micul dejun si cina! Ursuleata asta mitoasa.

Ne placea sa ii zicem ”notre chat – la discrete et la courajeuse”.

Oreille avea o urechiusa crestata. Noi am crezut-o nefertila, ca asa cica-i codul: sunt adunate/prinse de binevoitori voluntari, sterilizate si aduse inapoi cu urechiusele insemnate, lasate in zona rurala, ca sa fie pisici de ferma la cine le-o primi.

Dar pufoasa noastra ne-a bucurat cu trei pisoi in prima primavara si cu patru in anul urmator.

Mai apoi, asta-primavara, una dintre fetitele ei tinere ne-a adus la usa cinci motanei; ai ei; la inceput uratei, cu miscari intrerupte, blege; semanau cu Yoda; numai ochii de ei. Mai apoi, din ce in ce mai pufosi si mai strasnici. I-am vazut o data mancand un iepuras. Miau-Miau il vanase si ii coordona riguros sa vina pe rand la ospat. Ii privea cu rabdare masurata, ca de profesor de scoala veche, de la un metru. Nici un miau in plus. La un semn scurt, urmatorul prelua legatura. Au mai ramas maruntaiele si un petecel de 2 centimentri din blanita cafenie. Nici o picatura de sange. Ordonat, corect, fara urma.

Si noi aici ne-am oprit (am trimis-o pe Miau-Miau la medic, adica), pentru ca ne temem pentru pasaretul si pentru animalele mici din salbaticia din jurul casei, pentru ca le vedeam vanand necontenit; uneori, si specimene din care vazusem doar la Discovery. Si nu vrem sa stricam balanta. Asa ca …

Cu toate tristele disparitii si cu cei sase pisoi dati spre adoptie, am ramas cu patru urmasi de-ai lui Oreille: trei motani din trei primaveri si Miau-Miau, care ii cuminteste cu rabdatoare dojana pe cei trei teritoriali.

Si, cum ziceam, Miau-Miau nu va mai fi mamica de chatonei viitori, dar il alinta pe motanelul tigrat pe care i l-am pastrat.

Celor trei portocalii si lui Midnight, cel inmuiat in tus, le-a fost gasit adapost nou in septembrie; pe cel negru si pe tigrisoara i-am dat spre adoptie anul trecut.

Pufoasa poveste.

Hai sa ii pun un punct aici.

 

p.s.: multe de spus, dar putin loc in timpul meu pentru istorii in detaliu; ma invinovatesc pentru ca grabesc povestea spre final, pentru ca-s ramase frumuseti nedeslusite si binecuvantari nedezlegate

 

ca tare-i frumoasa viata

si sa faci rai din ce ai, omule! zau

si viata se traieste, nu doar se istoriseste

de fapt suna ca un colind, de ianuarie

 

fara rime, inainte

 

4 thoughts on “Oreille Coupée, felina libera. Dor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s