ADN

Stiu ca mutarea noastra in Canada a pus in practica, pentru mine, invatarea mecanismelor diversitatii culturale.

Pana atunci, nu calatorisem mai deloc in afara Ro.

In Ro, mai mult decat altii, pentru ca fascinatia pentru drumurile nebatute ma tinea planuind expeditii. In unele, chiar porneam. Pe celelalte, le adunam pe liste.

Cand ma simtea ca am furnici pe talpi si dor de duca, retoric, bunica ma intreba daca mama nu m-o fi facut facand bagaje, ca altfel nu pricepe de ce’s asa.

Negresit ca omul creste calatorind si ca fiecare cale ii este initiatica intr-un fel.

Ce banuiam eu atunci acasa despre lumea larga nu era nici macar teoretic suficient, dar mi-a fost de esential folos faptul ca bunica m-a invatat sa ascult, sa fiu cuviincioasa si sa am credinta ca umanitatea intregului Pamant este dintr-o plamada buna si calda.

Asa ca am coborat din avion toleranta si gata sa iau de invat, cum m-ar fi sfatuit tot bunicuta mea.

Ajunsa aici la 30 de ani, inca destul de tanara si de categorica in judecati, dar convinsa ca viata mea adulta este abia la inceput, am pornit cu ochi uriasi si dornici efortul integrarii mele si studiul vietii aici.

Cativa oameni, multi, m-au primit cu brate largi si mi-au deschis intelegerea.

Alti cativa, putini, mi-au inchis usi, dintre cele importante, ca sa am, in fapt, raspunsuri despre alte posibile si prielnice deschideri.

*

De la bun inceput, stransa coordonare cu calendarul comunitatilor romanesti ontariene nu a fost prioritatea noastra. Ne-am apropiat aleatoriu doar de cateva ori. Si-au fost experiente de care ne-am bucurat. Atat.

Cu siguranta ca ne-a priit ca ne-am dat pe indelete timp sa pricepem varietatea de natii si de fel de feluri demografice si, in aceeasi masura, sa-i lasam pe altii sa ne priceapa pe noi.

*

Cea mai mare binecuvantare a celor cincisprezece ani in tara altor limbi este autentica generozitate zambitoare a celor pe care i-am cunoscut. Nu-i vorba aici doar de pasagerele intalniri de pe itinerariu – de pe holuri, din statii, din sali de asteptare, din parcuri, din avioane, de pe strazi, din spitale, din sali de examene etc.. Ma refer la statornicii cunoscuti, care nu si-au dezis in nici un fel prietenia promisa mie chiar cu primele lor gesturi.

*

Auzeam ieri la radio un concept potrivit gandului meu recent despre cat de mult ne schimba tara de adoptie: era mentionat ADN-ul societatii – de azi, de aici; nu cred ca al meu, cel social, s-a schimbat fundamental in Canada, dar nu am indoieli ca mi-a fost influentat intr-o masura importanta, pentru ca o treime din viata mea, adica mai bine de jumatate din perioada de implicare activa, s-a petrecut aici si mi-a modelat comportamentul de relatie cu ceilalti.

Si cred ca m-a responsabilizat intr-un fel care mi-ar fi fost altfel nuantat daca as fi emigrat intr-un cu totul alt spatiu cultural.

Chiar mi s-a intamplat sa observ in ultimele luni romani care au imigrat in alte parti din lume. Si i-am simtit amprentati de ritmul si de atitudinea tarilor care i-au primit 10 – 20 – 30 de ani in urma. Adica si in ADN-ul lor s-a topit din ADN-ul acelora.

Ce vreau sa spun e ca – de ne lasam deschisi si dornici – se intampla ceva in fiziologia noastra, iar genetic se face un clic ireversibil si observabil. Conditia-i una: sa ne dorim sa invatam cu buna-credinta si cu buna-crestere regulile primitoarei case la usa careia am batut pentru apa si adapostire.

*

Pe continentul asta nord-american, obisnuit cu exodul spre el si cu imigratia la scara larga, pragmatismul simplificarii si binevoitoarea deschidere spre toti au impus, de voie, de nevoie, principiul one size fits all.

Aici  – multe de spus.

Dar, despre asta, à la prochaine, vreodata.

 

p.s. Recitind, recunosc limbajul de lemn al generalizariilor. Vina e a mea, pentru ca m-am caznit sa indes in aceeasi valiza o calatorie extrem de sinuoasa si de lunga. Peste 15 ani de viata plina-ochi.

Fara indoiala, este secvential, incomplet si inca in transformare ceea ce am pus eu negru pe alb despre experienta adaptarii mele la un spatiu geografic si cultural nou. Adica o bucatica infima, desprinsa dintr-un puzzle caleidoscopic de impresii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s