de panza fina, durabila

Cineva imi spunea ca dragostea nu poate ramane un sentiment de duminica, daca vrem sa dureze.

Ca sentimentul ala inalt cat cerul se inalta din gesturi simple, mici, zilnice.

Cred ca eu imi spuneam.

Cred ca-i vital ca frecvent sa curga intre cei dragi ganduri calde – de respect, de compasiune, de intelegere, de implinit fior de buna-credinta, de nesat, de rasarit, ca dragostea aia in flacari sa mai fie posibila cand ii vine randul – in ziua de sarbatoare.

Si un prieten bun a implinit, diacritic, cautarea mea prin a spune:

Cu siguranță, dragostea e o pânză fină. Și, fiindcă e fină, nu se poate țese decât din fire subțiri: gesturi mici și mititele, amandine însiropate, telefoane fără motiv, bucăți de turtă dulce, îmbrățișări de dimineață, cești cu cafeaua favorită, vise vechi, amintiri vesele, planuri nu foarte semnificative.

(Ionel Alexe, iti multumesc.)

 

de janvier 2017

 

P.s. cred ca azi imi plac parantezele; or fi de algebra? ele se rezolvau primele, apoi fila extemporalului se tamaduia, neinrosita

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s