puf

ma uit la vara si o cert

“pai bine, fata, atata imi lasi tu mie?”

 

Imi indreapta fularul, tacticoasa, si-mi explica cu blandete de dascalita de scoala primara.

despre seminte, despre asteptari, despre cum departarile devin apropieri, despre cum odihna pamantului viseaza sevele gustoase si isi proiecteaza culorile in care vitaminele se arata lucioase, ochioase, obraznice cu zgarcitii de oameni, care nu isi mai stiu masura si leacurile

dascalita tanara, cu umerii obrajilor bronzati si pistruiati, cu umerii ciocolatii ai bratelor infasurati in saluri de ingramadiri pictate cald

Bine. O sa-i vorbesc cuviincios.

Ma uit in jur. Chiar imi place dezordinea de frunze, de ramuri golite, de iarba netunsa de o luna. Viata, cea care nu depinde de mine, se pregateste de somn si se culcuseste in ceea ce vad. Firesc.

Mda.

M-a lamurit.

Sub puf uscat se face ingineria belsugului vibrant, dogoritor, de care deja mi-e dor.

 

Puf. Uf!

Nu’s ironica, doamna invatatoare Vara! Naivitatile de rime se intampla fara voia mea. Asa-i intr-o compunere de clasa a treia, primara. N-am mai scris de mult si mi se tot rupe varful.

 

p.s.:

stiu;

situatia politica arata seceta si aberatie;

vara insa va sa vie la fel – adica frumoasa; pe cuvant!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s