despre niste activisti

Se cade sa incep cu gandul asta:
(“Is This The World We Created…?”, by Queen)
Just look at all those hungry mouths we have to feed
Take a look at all the suffering we breed
So many lonely faces scattered all around
Searching for what they need
Is this the world we created?
What did we do it for
Is this the world we invaded
Against the law
So it seems in the end
Is this what we’re all living for today
The world that we created
You know that everyday a helpless child is born
Who needs some loving care inside a happy home
Somewhere a wealthy man is sitting on his throne
Waiting for life to go by
Wooh, is this the world we created?
We made it all our own
Is this the world we devastated, right to the bone
If there’s a God in the sky looking down
What can he think of what we’ve done
To the world that he created
(Songwriters: Brian May / Freddie Mercury
Is This The World we created?)

prin aprilie am ascultat deseori  piesa asta

care-i ca un strigat

recunosc ca pana la obsesie si pana la plans am ascultat-o, pentru ca simt plansul, dar si chemarea din fiecare cuvant

le sunt indatorata celor de la “Queen” pentru generozitatea lor cantata, impartasita si nedezisa de gesturile lor din 40 de ani

sunt OAMENI

niste activisti pentru vindecare planetara, mi-am zis

*

nu stiu exact de cand, de cate zeci de zeci de mii de ani se tot intampla

unul dintre noi, cel mai curajos si cel mai curat, cel mai bun si cel mai increzator in implinire de sperante, a iesit din cercul vorbelor fara rost si a rostit indemnul la cumintenie, la intelepciune si la frumusete; adica la (un fel de) iubire

era satul de durere – a lui si a celorlalti – si dornic de vindecare – a lui  si a celorlalti

curand gandul lui s-a raspandit si a captivat pe multi ori pe destui

curajosul si-a inceput munca iubirii sperand ca aceia care au agreat gandul lui vor face la fel; atat si-a dorit – ca indemnul sa fie pus in practica prin practicarea asumata a binelui cotidian

nu stiu cum si de ce, dar curajosul s-a stins; poate ca ucis de indiferenta, de varsta ori de unul plictisit de gandul lui bun

fara sa fie mai cuminti, mai intelepti si mai frumosi, adica mai iubitori si mai oameni, cativa dintre fascinatii ascultatori au cladit in numele lui un templu si-au inceput sa-l astepte sa se intoarca

*

temple, sinagogi, case de rugaciune, biserici si catedrale au crescut ca ciupercile pe tot Pamantul – semn ca peste tot locul asta rotund curajosii, ucisi deja, si-au facut gandurile auzite, dar nu si urmate

ii gasesti si azi printre profesori, medici, printre copii, mamici, tatici si bunici, printre oamenii saraci si printre cei cu stare

acum le spunem activisti pentru ceva ori pentru altceva; fiecare cu cate o cauza

luam admirativi indemnul – ca pe o formula care suna al naibii de bine si chiar o dam mai departe, mai mult din narcisism – mandri de noi insine ca am fost in stare sa avem priceperea sa o apreciem

si ne continuam itinerariul, netulburati, de fapt

dar ei sa fie linistiti! intr-o zi, o sa le ridicam si lor un templu ori ceva acolo, o organizatie care sa le poarte numele, o strada, o sala de spectacole

si cam atat; unii dintre noi, evlaviosi, vor face rugaciuni si ritualuri pentru a invoca intoarcerea lor, ca sa-si continue generoasa darnicie

si, pentru ca de fiecare data procedam la fel, suntem in continua asteptare (so exciting!) pentru a doua si a treia si a patra venire

*

pe de alta parte, cam de o suta de ani, suntem – din ce in ce mai multi, ca intr-o moda – inrolati in revolta impotriva religiilor

in esenta, face sens

sa dam zidurile ne-iubirii jos

prea ne-am separat

nu vrem sa ne mai recunoastem dupa numele templului in care ne rugam

intristarea mea: ca ii luam in ras mai ales pe curajosii activisti, nu pe orbii prinsi in ritualuri si in traditii carora nu le inteleg rostul

*

si tot asteptam sa ne salveze cineva, sa faca munca schimbarii din noi pentru noi

*

hai, Mesia, da-ne una zdravana dupa ceafa, ca sa ne intre gandul ala bun in fire

ca altfel nu cred sa se mai poata

si nici nu mai e timp sa ne mai pacalim caldut cu asteptari ale altor veniri si reveniri de salvatori

p.s.: sa nu ostenim sa ne tinem Pamantul viu

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s