gustul-pasiune

magazinul larg, mozaicat cu de toate – de-ale gurii in cea mai mare masura, imi face inca de la usa aluzii apetisante si ma pandeste la fiecare doi-trei pasi cu delicii gata sa imi sara in cos

o seara cu melancolii de om un pic flamand, chiar dupa slujba, cand mi-era gandul la cina pe care o imaginam ad-hoc, ca pe-un puzzle cu piese de ici (adica de la negutatorul asta insistent) si de colo (adica din frigiderul si din camarile cu sosuri, cu fructe si cu legume – de acasa)

se intampla sa fie Ziua Indragostelii pe continentul nord-american (o sarbatorire contagioasa, pentru ca vad ca s-a luat si in Ro; parca nu mi-o amintesc in obiceiurile de acum 15 – 20 s.a.m.d. de ani)

alimentele sunt inimoase, sarbatoreste gatite / ambalate, iar eu – imi zic in gand –  nu vreau sa cedez cu nici un chip escrocheriei sentimentale cu roz-alb-rosu

*

in mijlocul incaperii puternic luminate, ma tine in loc vitrina uriasa a frigiderului cu branzeturi de faima mondiala

acum sa fiu serioasa: la fromagerie este chiar mititica, mai mult un insectar cu mostre, ca sa luam si noi aminte, chiar daca locuim in (ori pe langa) orasele cu 7-8 mii de suflete

mai toate-s marcate cu stegulete si cu stampile minuscule cam de dimensiunea timbrelor mijlocii; banuiesc ca sunt acolo suficiente feluri cat sa acopere jumatate din harta lumii

ma trezesc soptind cantat: I love Swiss cheese! I love it! I do! …  si tot eu imi zambesc mustrator, ca nu se cade sa cedez si sa alunec din mine chiar asa, intr-un loc al tuturor, public adica, in pacatul declaratiilor de amor facute cu voce destul de usor de auzit

ma retrag ca un trisor neprins – doi pasi in spate si sapte lateral, ca sa ma disculp si sa mi se piarda urma

alerta si cu cea mai serioasa mina  – de gospodina responsabila,

asez in cos trei franzele, o placinta cu nuci, o ciocolata maricica – de Noua Zeelanda, un pui prea fierbinte, ca-i gatit nu de mult, si un ghiveci maricel in care se leagana, inviorand aerul locului, vreo opt fire de busuioc

platesc si fug

fug spre casa

am ajuns in masina fara branza dulceaga a elvetienilor

mmmm …

mi-a cazut cu tronc acu … hmmm … sa fie 12 ani

dulcisoara, cu aroma ei discreta si consistenta ei usor gumata, dar care cedeaza si se frange chiar si sub presiunea nefortata a buzelor

pe farfurie, palida, insirata in feliute mici printre alte gustari galbioare, mi s-a parut un cascaval oarecare, un anodin, cu toate pretentiile lui boieresti

ce-a urmat respecta intru totul scenariile desenelor animate cu ospetii de vis si aburi carora nu li se poate rezista

irezistibila savoare! bucurii burgheze, aproape ca de neiertat in vremurile astea aspre

*

la cateva luni de la nunta noastra, am primit in vizita un cuplu drag

la micul dejun de duminica dimineata, tartinandu-si a doua felie de paine,

prietena mea,

care intotdeauna impleteste cu noblete vorbele, de ai sentimentul ca pregateste scrisori domnesti la curtea lui Stefan ori la a lui Mircea,

a exclamat inveselita:

“Dragilor, dar pentru o zacusca cum este aceasta poti cu adevarat sa faci o pasiune!”

si tocmai de aceea – de cate ori ne lasam cuceriti de cate-un gust – o citam, repovestindu-ne acea dimineata de la finele iernii

o iarna cu zile in care gustul bun sta ascuns in comorile cu capac un pic pudrat si-i scos la iveala si la minutioasa degustare din camarile gospodinelor ordonate

pe atunci, eu eram prea tanara si prea nepriceputa; mama lui Gabriel, ca a dumneaei era camara, alcatuise din chimia legumelor parguite zacusca-pasiune 

*

de doua saptamani, copiii nostri au facut o pasiune arzatoare pentru supa cu galuste, pe care am re-pre-gatit-o de trei ori in zece zile (de-am inceput sa ma tem ca ma blazez, ca ma repet, ca le ingustez universul culinar)

Gabriel is in love with blue cheese and avocados

mie imi plac pe viata piersicile pufoase si visinele cu obrajori fini care lasa sa tasneasca usor, de sub pelicula lucioasa, sucul sangeriu care rujeste degete vioaie si buze pofticioase

mmmm! buuun! ce bun!

*

ii multumesc vietii ca are aroma, culoare si gust

 

 

p.s.: de pe 29 martie, din zori

 

cred ca orice gand scris devine literatura, pentru ca-i exprimat si impartasit

chiar si atunci cand cititorul e doar unul – cel care a exprimat, cel care a transpus in plan fizic gandul soptit de suflet, el insusi, lui insusi

 

Gabriel mi-a citit randurile de mai sus in urma cu cateva zile; dimineata care ne-a strans in jurul zacustei-pasiune este in amintirea lui cu un strop altfel:

“Ba eu am spus ca-i asa buna, de poti sa faci o pasiune pentru ea, iar M. a hohotit cu pofta si a repetat spusele mele.”

De dragul adevarului istoric (care transcrie din cand in cand biografia familiei mele), rectific.

Multumesc, Mon Amour! Contez pe tine la fiecare pas al meu. Tu, jumatatea mea de clepsidra.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s