emotionally correct

senin

*

dupa cerul de ieri, plapumos, facut dintr-o vata scarmanata corect dintr-o departare in cealalta

azi  – senin

un senin, frate! …,  stii si tu, de’ala venit sa ne imbratiseze cu sideful de pe soare si cu acel fel de curaj care ne face obrajii voiosi si gandurile sanatoase, stapane pe picioarele lor

(imaginare picioare, cred; hmmm … ganduri cu picioare; imi place cum se cocoata pe acoperisurile lumii intr-o zi ca asta … punct)

na, ca mi-o iau cuvintele razna

zapada si-a tot intins oasele intepenite de gerul de ieri, s-a tot aburit, prelins, picurat in gramajoarele de frunze mototolite ori pe unde-a nimerit

baltoacele largi de pe campuri sunt albastre si oglinditoare de pasari chemate de aerul cald

observ ca baltoacele sunt mai azuroase si mai frumoase decat inalturile

aici cerul s-a incruntat: “adica cine-i mai si mai sub soare? ha?” “doar o metafora, dragule! cu tine ne alintam zi si noapte de cand e gandul gand si omul om! nu mi-o taia prea asprit de orgolii! tu esti generatorul de idei, de intrebari si de sentimente, fie empirice, fie sofisticate … bla bla bla (ori ba); fii bland, amice!”

*

suntem hiper-sensibili, obositi emotional de cascadele de informatii zilnice care cad pe noi, zdrobitoare, in miliarde de picuri

nu mai vrem sa vedem prea frumos, prea urat, prea ori prea ori prea

nu mai stim unde sa ne ascundem

si, de fapt, vrem sa aflam tot, dar sa ramanem intregi la minte si la suflet

fara precedent, emotional, mestecam de mii de ori mai mult decat putem inghiti

ca sa nu pierdem timpul, refuzam sa ne mai uitam la cer, la ghete, la necunoscutul asezat alaturi, la sandvisul din mana, la obrajii manjiti cu dulceata ai copiilor gata de scoala, la mana iubitului, la nenumaratele hartiute care hranesc buzunarasele rucsacului, la apa prelingandu-se pe mustatile pisoiului, la felia de mar, la rebusul de la pagina sase, la ochii vecinului care murmura ceva in crisparea unui gand, la fosnetul fara chip care sigur sigur sigur vine de undeva de pe aici, la mai toate ori la nimic(ul absolut … si aici este partea unde cuvintele o iau iarasi razna;)

ca sa nu pierdem timpul, pentru ca avem de privit un ecran, mic, prea mic, ori urias, cel mai mare pe care  a fost in stare sa-l achizitioneze pentru noi firma la care lucram

avem de privit un ecran care ne indoapa cu emotii contradictorii si, mai ales, ale altora

saraciti de timp pentru emotiile noastre, strigam dupa ajutor

“faceti ceva! unde-i viata? cum mai arata ea? a mea; viata mea.”

*

cand ne-am mutat la tara, o prietena inteleapta mi-a spus: “Incetul cu incetul, simplitatea si natura din jurul vostru va vor insanatosi.”

zi de zi, ne trezim in zori, ca sa mergem la grajd; pe mine, obiceiul asta ma vindeca de dorul omului modern care tanjeste etern dupa lene si care ar face orice sa fie fericit nefacand nimic

in grajd, chemari vii, asteptari, miresme unduioase si mirosuri tari, lumina facandu-si loc printre umbrele dense si prin ferestrele cu colturi prafoase in care s-au pitit paianjeni prietenosi, solidari de generatii cu intamplarile la care sunt martori in incaperile ridicate pe temeliile astea de mai bine de un secol

aici, in grajd, se nasc pisoi, iezi, soricei si multe sperante; ciripesc pui de randunica, de porumbel si de bufnita; isi cauta de mancare, nepoftiti, cativa ratoni, dar si motanii din vecini

si asa mai departe, pe indelete

*

pentru ca viata se traieste in cele mai mici amanunte

 

si asa emotiile ne devin corecte

 

p.s.: as vrea sa pot sa nu mai scriu ca la 15 ani, in exaltari de adolescenta care a descoperit creionul; usor de spus.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s