Ro

m-am obisnuit sa-i scriu numele intr-o silaba, dar tot cu majuscula

Ro

nu-i mai spun prea des c-o iubesc ori c-o urasc

n-o mai cert ca m-a gonit si nici nu ii mai plang la telefon de drag ca ma primeste primenita si cu masa aburinda

mie mi-e acasa si fiindu-mi la zeci de mii de kilometri

nu mai stiu daca am voie sa o vorbesc de bine, de rau, de greu ori de dragoste, pentru ca de ceva ani o privesc (cel mai adesea) de departe

mi-e dor de ea mai rar decat ar fi firesc sa simt

despre ea azi, stiu fragmente de secventa, dar nici alea pe de-a intregul pricepute

prea putine dintre numele notorii azi in Ro imi spun mie ceva

in filme, dupa nici 10 ani, actorii ei vorbesc cu un alt accent decat acela familiar mie;  deja?!? nici unul dintre cunoscutii mei, rudele mele ori prietenii mei nu rostesc asa romaneasca; un accent imbrancit, impiedicat, care dizolva vocale si care grabeste cuvintele, le scurteaza;

ministrii ei de azi au colocvialitati de taximetristi

crainicul de la starea vremii ne vorbeste ca acelor vecini ai lui care nu prea au fost dusi la scoala si care nu pricep cuvinte multe ori care nu asculta de vorba buna: “e friiig! nu intelegeti, bre? asa ca stati, ba, in casa!”

copiii mei au amintiri numarate cu ea (melancolice, dar nu toate) si-o vor revizita rar, nepreferand-o – poate! – altor destinatii; vor considera – poate! – ca vacantele cu noi pe harta ei sunt emblematice pentru memoria lor, dar indeajuns; de fapt, prin ochii lor, ea se vede prea galagioasa, prea aglomerata, prea impestritata, prea contradictorie

la ultima vizita, culorile si aromele ei mi s-au prins pe haine, mi-au ramas in par si in nari; in cele trei saptamani in Ro, am fumat pasiv cat nu reusisem in 14 ani; surpriza calatoriei : toate spatiile publice miroseau ametitor ca parfumul masculin in voga; stiu sigur ca nu a fost efortul comerciantului de a ne manipula olfactiv pe toti, ci doar euforia celor care si-au dorit sa arate si celor de pe trotuarul celalalt ca au si ei la fel

mi-e draga si-i a mea, cum mama e a mea

pentru mine, Ro este frumoasa, sfioasa, dar indiscreta, priveste in ochi fara jena, e gata sa strige, sa injure, sa se exprime cu religiozitatea expertului pe orice tema, sa polemizeze pana dimineata, sa se pupe pe gura si pe obraji cu toti cei de la masa dupa doua – trei pahare de tulburel si-o sarma, sa intre in hora, sa rupa hora, sa zica din gura, din nai si din caval, sa isi duca talentatii la olimpiadele din toata lumea si sa isi tina copiii cersind prin garile Europei, neglijenta si grijulie, pioasa si spurcata la gura, bocind cu vorbe care inlacrimeaza pietrele si razand in hohote de zguduie pamantul, norocoasa si nenorocita

contradictorie si autentica precum cerul de mai sus pe care l-am gasit pe malul marii ei acum cateva luni, intr-o seara de septembrie; un cer cu frici napraznice, dar si cu jovialitati si curaj de fata mare si gata de maritat

vie

la anul si la multi ani, draga Ro

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s