Don Quijote, alunecand

Aseara am stat la film. La un film fain. Acasa, pe canapeaua invechita si confortabila al carei strat acoperitor se descuameaza; cica ne-am fi bucurat de prea multe seri impreuna si cica in statistici noi am fi o exceptie; de-aia ni s-a spus ca o sa reziste 10, si nu 5.

Un film bun cu imagine impecabila, crispy. Un film pentru ganduri de rontait cu mintea plina. Un film despre cum oamenii cu mentalitati toxice ai unui orasel mic zgarie gratuit, dar temeinic, pe zeci de ani insirati, asa, doar din puterea obisnuintei. Metaforic, personajul isi ia revansa: incendiaza tot si pleaca la Paris. De ce (la) Paris? Pentru ca-i fara ezitare locul iluziilor cu franjuri chic. De ce evadarea si nu doar focul? Pentru ca in schimbari de mentalitati nu-i de ajuns sa arzi totul din temelii. Fuga, chiar si eleganta, e singura care te scapa. Nici nu stiu cu ce se trateaza un fel otravitor de a gandi. Fara leac, se pare. Filmul? “The Dressmaker” (2015).

*

Motanul negru si latos, impins in casa de frigul diminetii umede, si-a propus sa imi bea din cafea si sa scoata din plic caietelele cu cecuri pe care banca ni le-a trimis prin posta. Nu se lasa: tacticos, ba cu labuta stanga, ba cu a dreapta, ba cu boticul proaspat pe care inca are stropi de iaurt si de apa. Surioara lui, cu un an mai mica, il urmeaza ca o umbra, intr-o coregrafie sincron – ca sa invete si ea. De prin septembrie, de cand Coco – saracutul – pasarelul verde cu cap de papadie, si-a dat duhul din pricina unui guturai insistent, ii mai lasam cate-un pic prin casa. Blanitele lor din puf de inger au arome de vant curat si miresme de fan din ierburi in floare. Curiozitatea lor cu ochi mari ne face curiosi: adica ce-o mai fi asa interesant la noi in casa si noi nu mai stim? Acum pisoii stau tolaniti pe planseta de Monopoly si se spala, din cand in cand, afectuosi, nu doar din politete, unul pe celalalt. De duminica, avem jocul inceput. Il vom duce mai departe intr-o alta seara cu chef de iluzii: “tu ai trei proprietati imobiliare, eu – rafinaria, el a nimerit la inchisoare – ha, ha, ha!”. Pisoii au adormit. Shhhh, tastatura, … Lasa odata picuratul de litere!

*

Ne-am mutat aici in 2014, in primavara. Oriunde m-as duce, drumurile au tihna, sunt lungi si au ceruri largi care ma mangaie pe umeri si pe tot felul de idei ratacite prin minte. Pana la scoala ori la posta – 6 kilometri; pana la primul job – 72 de kilometri; pana in oraselul cel mai apropiat – 8 kilometri; pana la slujba ori la cinema – 25 de kilometri.

In octombrie mi-am dat seama ca nu mai observ cerul si ca ma las inundata de ganduri neoxigenate, sufocate de spaime. Cum ar fi spus mezinul meu, mititel, acu` niste ani, pe cand abia ce invatasem condusul auto: Mama, mama, look-a-te la cer! Aaaaacum! Aaaaah! You lost it … Asa-i, bebe mic. Mai pierd fuiorul si fiorul cateodata.

*

Acu` vreo doua decenii, in primul an de facultate, o colega care adormea tarziu si numai cu diazepame, imi spunea: Chiar nu stiu cum sa iau optimismul tau. Ma contrariaza.

Atunci m-am prins ca – asa cum unii au copilul din ei cu ei mai tot timpul – eu il am pe Don Quixote (cica asa se scrie cel mai corect). Aseara insa l-am gasit langa canapea. Alunecat, cu ochii inchisi, cu gura crispata in exercitiul catorva deziluzii si moale, ca o patura gaurita si prea obosita sa mai daruiasca din caldura ei. Fruntea lui ridata in incruntare mi-a explicat fara cuvinte de fapt: Draga mea, nimeni nu se schimba pe dinauntru pentru ca-i mai frumos, mai armonios si mai bine asa ori pentru pacea mondiala ori pentru sufletul cuiva. Vezi-ti de treaba ta si fii cu tine de cate ori ai prilejul. Respira dimineata, gusta-ti cu chef cafeaua si marul si lasa-le incolo de iluzii. 

*

Spook, motanelul intunecat cu blanita stralucitoare si ochi care ard in verde, m-a prins duios, catifelat cu labuta de piciorul stang si sade tolanit ca un covoras sub scaunul meu. Lynx, surioara, i s-a asezat pe cap, motaind cu lene.

Lasa-le incolo de iluzii! Termina-ti cafeaua si porneste la drum.

Azi o sa observ cerul. Fara tagada si fara iluzii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s