popas de-o asceza

azi am fost la un curs organizat de angajatorul meu, care are cam 600 de angajati;

un curs despre sanatatea mintii

discursul a inceput cu sfatul medicului: “cand intrebati omul ce face, fiti pregatiti sa ascultati raspunsul si sa aveti un dialog; puteti salva – daca nu o viata – macar o speranta …”

Se referea la felul in care salutul cordial risca sa alunece spre mecanic. Cel putin in America de Nord.

Cam asta ne intrebam si noi acum niste ani, pe cand descopeream personal America (n.m. de fapt Canada, in 2003) : de ce atata “how are you?” de complezenta – ziceam noi; dupa o vreme am invatat formula si jocul de scena: “Hello…www! How aaaare youuu? … Oh! Gooooood! …  Me? Very  well, thank you!” si plecam linistita mai departe. Sincer, mi s-a parut ca simplificarea ma ajuta sa nu imprumut prea tare din tumultul celuilalt si nici el din al meu. Ca si cum am fi gustat un pic de vata de zahar ori am fi luat o muscatura dintr-un mar auriu. Mai inviorati de ceva dulce.

Sefa noastra, care azi are misiunea de a propavadui informatia pe care doar ce-a inghitit-o nemestecata  dis-de-dimineata (la cursul de 4 ore, pentru sefi), ne avertizeaza: “Dragelor, stiti ca eu sunt un om cald si ca ma aventurez la imbratisari una-doua. Azi mi s-a spus ca imbratisarile astea sunt o serioasa forma de abuz si ca trebuie sa invatam cu totii gestul acela simbolic cu mainile in aer si sa le trimitem doar asa – mai mult virtuale. Unde merge lumea asta – va intreb? Dar sa citim mai departe.” Si instructajul a continuat.

In aste cateva ore, se vorbeste mult, pendulat intre stari, raspundem la chestionare de grup, care ne dau note si ne trimit cand la bal, cand la spital.

Cert este, dupa protocol, ca – daca cineva are nevoie de ajutor – il tratam cu multa si nedisimulata caldura, dar de departe si ii aratam o lista lunga cu  numere de telefon pe care le poate accesa cand alege el. De tinut minte! Tre’ sa mentionam incurajator: “O sa-ti prinda bine!” Daca arunca cu carti, chemam salvarea. Cica e okay si ca nu-i facem rau si ca angajatorul se obliga sa il primeasca inapoi, pentru ca saracutul cel nervos este doar putin afectat de o tristete prelungita. Ajutorul de specialitate il va readuce negresit printre noi.

Asa cum toate drumurile duc spre buricul targului, toate tulburarile sacaitoare pentru minte vin de pe prea multele drumuri batute de/spre mintea noastra, care nu mai pridideste sa organizeze, sa compartimenteze, sa … , sa analizeze si sa puna ceva concluzii linistitoare (pentru ea).

Din prea mult, mintea nu mai ajunge la mal si inoata fara speranta intr-o informatie care-i ajunge pana peste crestet si care ii aduce disperarea ca haosul este de netrecut.

S.a.m.d.

Asa ca, la final  si fara sa ne dam seama, cam in ultima ora impreuna, dialogurile dintre noi s-au relaxat, s-au imblanzit, s-au indulcit.

Toti am rontait intruna (parca eram clubul iepurilor in straie de birou), pentru ca masa era plina cu fructe si legume feliate, ca sa ne ajute sa ne venim in fire(sc) si pe aceasta cale.

Cred ca in cele cateva ore am devenit (ori cel putin am avut iluzia asta) mai atenti la ceilalti, mai empatici, mai dornici sa punem umarul la buna functionare a mintilor celor din echipa noastra. Dragalas final. Am plecat mai prieteni, mai calzi si mai buni (poate ca asta n-a fost iluzie). Unul dintre capitole – “Today, I am not myself and that’s okay!” –  ne-a adus cel mai mult intelegerea la punctul asta. Sa fie intr-un ceas bun!

 

Luuuunga povestea tristetilor inerente. Toti le avem intr-o etapa (ori chiar in mai multe) din calatoria noastra.

Fara vreo legatura cu ce avea sa fie instruirea de azi, saptamana trecuta mi-am propus sa intru intr-o asceza a gandurilor. Sa le las tacute pentru o vreme. Sau – mai bine zis – sa nu le mai raspund. Chiar si daca-s despre/din muzica ori filme. Sa ma las plimbata pasiv si neconcluziv. Pur si simplu.

*

Aaaa! Si mi-am adus aminte! Data viitoare, vreau sa fiu un copac, dar unul lasat sa creasca departe de intentiile oamenilor. Si – mai ales (si prin urmare) – nu vreau sa ajung un bonsai. Nu-i mai mare cruzime, nu-i mai teribila amputare (stiu! acest adjectiv nu stie comparative; este suficient de larg haul din el, dar eu tot vreau sa compar), nu este mai de neinteles macel fata de un trup care nu poate cuvanta cu vorbe, ci doar cu rasini si cu seve. Am vazut intr-o zi o carte minutioasa despre acest mestesug. Dureroasa la privit.

***

Oameni buni, sa ne pretuim sanatatea si sa ne tina Dumnezeu mintea intreaga, cum zicea bunicuta mea draga. Restul vine de la sine cand i-o fi vremea.

Adica FIRESC.

4 thoughts on “popas de-o asceza

    1. Pai si pomul este tot un copac si toti copacii, toti arborii, toti pomii fac poame. Poate ca nu-s toate pe placul oamenilor, dar asta nu ma apasa. As vrea sa fiu un nuc negru gigant ori un mesteacan care-si danseaza ramurile in adieri si in furtuni ori un visin care-si daruieste pasarilor fructele cu sirop acrisor si piele fina, lucitoare.
      Dar tu ce-ai vrea sa rodesti?

      Like

  1. Poți încerca, în loc să nu te gândești la nimic (ceea ce este foarte dificil), să-ți observi gândurile, să le lași să curgă fără a te identifica cu ele, privindu-le de undeva de sus sau din afară, realizând că ele sunt trecătoare, simple faze, momente sau stări tranzitorii, și că tu ești altceva decât acele gânduri.

    Like

    1. Asceza gandurile este chiar asta. O detasare de incrancenarea lor aprinsa. Nu le putem topi.

      Zic eu mai sus – sa ma las plimbata pasiv si neconcluziv.

      Multumesc pentru perspectiva ta asupra acestei optiuni. Detasarea. Observatia. De vreo douazeci de ani ma tot observ si din afara. Interesant. Fara indoiala calatoria continua si dupa ce ne lasam coaja/trupul in urma.

      Este al naibii de usor sa ne lasam gandurile sa ne arda, sa ne nauceasca.

      O prietena imi zicea ieri: ”
      Sentimentele ne duc gandurile pe unde ne asteptam mai putin. Pentru ele este imposibil sa faci planuri.”
      Eu aleg sa mentalizez pozitiv – as much as possible.

      Spor la ganduri sanatoase tuturor!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s