non stop, ma gandesc la ea

niciun ambalaj nu-ti mai tine sentimentele sigilate

le-ai scris pe oglinda de la baie, si-apoi in cafea, pe parbrizul din fata, in colt, unde nu ajung stergatoarele, pe servetelul din cafeneaua plina, pe degetul tau mic, ascendent – pana la buricul lui de piele fina cu care i-ai atins dimineata lacrima de rasfat topit, tradata de pleoapa de jos a ochiului drept (stiu! geografie perfecta, fara GPS)

ti-e dor de ea, doooooor, dor, dor, non-stop dor

iti place sa o stii langa tine, sa o ai langa tine, sa o simti langa tine, dar ti-e draga si cand se pregateste pentru slujba cu gesturi precipitate (ce cuvant! parca-i ciripit de o pasare miiica) sa prinda autobuzul de la 8:45; atunci parul ii este facut doar din suvite care nu o asculta, iar glasul nu-ti mai trimite tie vorbe, ci posetei de negasit si telefonului care bipaie, pentru ca seful vrea raspunsul right now

la magazinul tau de pe strada cu oameni cu sacose multe, tu vinzi de toate si pe toate le invelesti racoros cu acel voal de organza al gandului la ea

nu ne mai intrebam de mult de ce-i  zambesti cand ne dai restul, de ce numeri fredonat si fara rost portocalele de pe raft si de ce iei la dans toate mamaitele care si-au pierdut zambetul cu trei veri in urma

uite chiar acum gandul tau o priveste citind si-apoi recitind soptit cuvantul care face sunete pe placul ei; hmmm! de ce incepe sa isi rontaie unghia taiata scurt? pe tine nu te lasa, ca cica nu-i frumos

si-acum, cand stai in fata baietelului trimis de mama-sa sa cumpere visine, ciocolata amara si iaurt, tu o privesti tot pe ea (de fapt, gandul tau) cum marunteste ciuperci, pastarnac si ardei si iti tine un curs de economie politica plin de idei novatoare pe care toate tratatele universitare ar trebui sa le tina bine minte

seara, pe geamul cabinei de dus, iti scrii iar sentimentele, ca sa le mai citeasca si ea macar o data inainte de culcare

somn usor! stiu ca gandul la ea nu-i somnoros si ca o sa-i scrii din vis o scrisoare care o viseaza pe ea; tine-o de mana, ca s-o primeasca mai repede

p.s.: Draga Diana Oprisan, iti multumesc pentru ca ai acceptat ca fotografia ta din Sibiul acestui aprilie sa fie atasata povestii de pe blogul meu; de fapt, aceasta poza a generat ori – mai bine zis – a coagulat gandurile mele spre ce-a iesit. Tocmai de aceea nu m-am putut abtine si te-am contactat. Spor la fotografieri care sa aduca – tie si noua – bucurie, draga fata plina de inspiratie si efervescenta!