nuante de alb

primavara incepe pe alb aprins

si albul prinde nuante care cresc pe verde umed cu margine de cer senin ori ba

eu am un suflet vorbaret

uneori, n-am timp sa pun coaja pe gandurile mele, n-am timp sa-mi exprim nici macar in gand mirarea, n-am ragaz sa-mi (s)pun in cuvinte mirarea, si mirarea capata paloare pe obrajii ei tineri si se ascunde, uitata

*

e-o vorba care imi place, care ma trezeste, ca o avertizare: “don’t take anything for granted!”

indeed, we do so for way too many times

*

in jurul nostru, se intampla oameni si gesturi, miezuri de zi – fierbinti pana la incandescent – si nopti alintate, de intuneric topit peste noi, ca un soare privit cu ochii inchisi

asa de des evitam sa avem reactii, gandind, comod, ca mai e si maine, ca nu-i bai

stii ce cred, suflete, ca maine se poate sa renunte la mine si ca aceasta coaja de pe tine, trupul meu, se poate sa nu mai vrea sa simta senzatii pentru tine si sa renunte si el din vreo pricina pentru care n-o sa mai stiu sa ma mir

asa ca privesc cu trupul meu AZI

si-o sa te las sa asezi coaja pe multe ganduri, cate s-or intampla sa fie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s