praf

Joc deseori in minte jocul “imi place/nu-mi place”.
Si-ajung la “nu” si-aleg “praful” printre ne-prieteni: ca nu-i nobil, ca stie sa se furiseze, ca-mi rontaie din timpul meu liber, pentru ca trebuie sa-l culeg si sa-l alung din unghere, ca-i insistent si omniprezent, pudrand lumea intreaga cu rabdarea cea mai zen cu putinta. Si aici ma opresc si-mi zic ca de fapt praful imi place, ca prafu-i istorie, este eternitate accesibila, ca-i de la dinozauri trimis sa ne cunoastem personal, ca-i rabdator s.a.m.d.
Hmmmm! Rabdarea … Bliss si inger fara aripi. Doar cu blandete.
*
Stiu –  de la ceilalti – despre mine ca-s intr-un ritm care pare cuminte, calm, lent, ca de testoasa.  Asa s-o vedea, dar nerabdarea imi zbugheste orice pas. De fapt, nerabdarea si/ori frica. La mine-i rar de tot plictis …, calm …, linistire … , contemplatie … Mai degraba nedumerire si exuberanta, stupefactie si cautare, uimire si proiect de insirat si desirat. Dar si cand am sansa linistii, sa te tii euforie pe sufletul meu: striga in gura mare, cat il tine inefabilul – “am linisteee! ce bine e cu linisteeee! linisteee!”.
Negresit ca de aceea imi tricotez gandul circular si inteleg ca ADMIR PRAFUL: EL ARE RABDARE si nici nu se simte fugarit de timp. Cernerea este pentru el esenta si substanta.
*
Ce profunda sunt!.. M-am si emotionat. Zau! Oare pot si mai mult?
*
Prin toamna imi ziceam, si ma cred pe cuvant, ca (si acum ma citez cu distinctie):
Nerabdarea si frica, deopotriva, ma fac sa fiu Iuda fata de mine insami.
Imi uit promisiunile si ma vand pe multi ori pe putini arginti propriilor mele indoieli.
Azi as schimba nerabdarea cu rugaciunea si pasul cumpatat, iar frica as vindeca-o de tot, 100 %. Aş …
Insa stiu ca, macar de-o picatura, nerabdarea si frica se vor prelinge discret printre toate celelalte sentimente si le vor ajuta sa decida spre mai binele meu.
*
O fi si iluzia tot un praf? Cred ca da. Iluziile mele au multa rabdare. Dintr-o pulbere discreta, descuamata de pe vise, se aduna in norisori prin ungherele gandurilor pedepsite si uite asa mi le fac (nu te stramba! este un cuvant decent, pe romaneste; articolul asta este numai pe romaneste!): prin urmare, imi fac iluzii cu ochii deschisi si cu multa rabdare.
p.s.: Si nu, nu sunt vise reciclate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s