scrisori pierdute

Si doar stii si tu ca-i asa.

Am vazut deseori prin filme ori am citit prin carti despre scrisori neexpediate, ratacite, spalate de ape, arse de soare ori de flacara.

Este in asta, la prima privire, o deznadejde fara margini, ca pentru o lume pierduta. Un fel de Pompei acoperit de lava si cenusa.

De privesc a doua oara, cu atentie, chiar si cu toata sfasierea unei asemenea pierderi, gasesc in asta un sentiment de linistire.

In fapt(a), viata se arata uimitor de ingenioasa si cauta alte cai, ori calea cea mai cea.

Pentru ca in realitate suntem cu mult mai puternici decat in carti.

Gandeste-te cum scriitorul, prea impresionat -din empatie – isi face personajele neputincioase sa treaca peste pierdere. Personajele ii sunt marionetele, iar el – creatorul lor – nu poate fi fiecare dintre ele, ci doar le contempla, uitand sa le vascularizeze.

Gandeste-te cum este cand povestesti cuiva o intamplare intristatoare de-a ta. Se vadeste atunci in el mai multa incrancenare, mai multa revolta si mai multa ceata interioara decat ai simtit tu trecand prin isprava, pentru ca – involuntar – ascultatorul tau devine scriitorul povestii tale pe mai departe; ia frantura de la tine si o completeaza pe scenarii pe care tu nu le-ai urma nici in zece vieti; ascultatorul este un marionetist pripit: probeaza in graba papucii tai, dupa care ii arunca fara bagare de seama si se intoarce in ale lui. Nu-l poti certa, dar nici nu poti conta prea mult pe perspectiva lui asupra intristarii tale. Si nu-i din reaua-credinta a partilor, ci pentru ca doar atat este omeneste posibil sa simtim ca oameni.

De aceea sunt scrise atatea carti “extraordinare”, care n-au cum sa se intample. Noi oamenii suntem cu mult mai puternici decat o spun povestile despre noi.

Si mai sunt si scrisorile care ajung la destinatie, dar care isi pierd sensul pe drum. Se spala de viata, chiar daca toate cuvintele sunt inca aliniate, zambite, taiate, subliniate, planse, intarite, retusate, soptite, corectate, mazgalite ori hasurate pe pagina. Un fel de frunze macinate de vreme si gasite pe marginea drumului pe la sfarsit de iarna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s