Imbratisand

Zilele trecute, sa fie mai bine de-o saptamana, bucurandu-ma de roua, m-am plimbat prin gradina inviorata de viul lunii mai. Cu fiece respiratie, la fiecare pas, o emotie proaspata, o mirare noua, insa asteptata o iarna intreaga.

Avem albine. Dragele de ele! Harnice, neobosite. Pana acum, nu le-am prea pandit sa le fac poze. “E timp pentru toate!” mi-am zis, ca sa ma dezvinovatesc.

Si uite inca o surpriza: o albina linistita, savurandu-si floarea ca pe o limonada racoroasa. Grabita sa n-o pierd, i-am facut cateva poze. Apoi m-am apropiat si i-am vazut trupusorul nemiscat, imbratisand floarea. A atins-o nemiscarea chiar acolo.

Poate ca asta-i visul oricarei albine – sa sfarseasca in soare, in belsug de polenuri si nectaruri. Ori poate ca nu. Doar mintea mea de om vede melancolii in asocieri de flori si albine. Si poate ca deja i s-a dus vestea ca s-a sfarsit la datorie, asa cum a trait, eroic si asumat, cu victoria de a avea – chiar si in ultima  frantura de zbatere de aripi – piciorusele incarcate cu polen pentru cei de-acasa.

Fireste ca nu stiu ce i-a fost in mintisoara ei de albina, dar eu – cu gandul meu de om – o admir si  n-o s-o uit. Si chiar ma imbie mireasma unui asemenea destin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s