Doar de-o uimire

O fi ca vinul vechi si innobilat? Nici chiar! Doar de-o uimire. Cam 20 de ani de-atunci.

Cu atatea mutari, cele mai multe s-au ratacit, dar caietul meu legat in panza verde, jurnal si neterminat, a scapat, pentru ca mi-am zis ca paginile albe o sa-mi fie de folos intr-o zi.

Si uite ce-am gasit si m-a inviorat jocul fetitei care eram (nu mai eram chiar copil; sa nu glumesc asa de tare):

Buna dimineata! 21 decembrie 1996 – in bucataria cu covorul visiniu, care striga: TREZESTE-TE!

mi-a venit o idee, care m-a inrourat si inseninat si luminat si … pana peste poate: sa scriu literatura pentru copii.

Cam asa:

poemul duhului mic

duhului ce vrea sa fie / vanzator in librarie, / un duh mic, / la cap c-un spic/ si cu maner de ibric; / e glumet / si certaret / cand n-ai chef sa scrii citet. / Mie-mi spune / cate-n lume/ pana vede / ca il crede / pixul meu cu trei capace. / Sa nu-mi spui ca nu iti place! / Pixul meu e cam destept / si nu vrea sa scrie-ncet.  / Deci – se inteleg perfect : / EL gandeste si EL scrie / toata lumea pe hartie. 

poemul soparlei

o soparla / pe rotula, / care-l face pe genunchi / sa se-asemene c-un trunchi / de copac, / suind pe ciorapi cu floricele / si cu multi fluturi pe ele / s-a gandit sa se opreasca / mintea sa isi limpezeasca: / cum sa faci sa gusti din floare / de-i lipita pe picioare / de copil / si din iarba ce-i ca-n sac / pe soseta de baiat? / Hai sa radem de Firula / (da! soparla.) / pacalita de-un ciorap / plimbat / prin tufe de liliac / si spanac.

Zapacite povesti? Stiu! Zapacite, dar mirate. Si nici nu cred ca sunt pentru copii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s